marți, 26 iunie 2012

Dimineata, devreme

Bucuresti, 2012

            Cine se scoala de dimineata departe ajunge, de obicei la serviciu. Adormit, deja obosit, anticipezi ziua de lucru care urmeaza. Stau altfel lucrurile cand la o ora atat de matinala te afli pe strazi fotografiind de placere?
            Poate ca lumina care intinde umbrele pe asfalt iti insufla un optimism nejustificat si speri ca vei intalni in sfarsit un cadru perfect. Poti sa umbli mult si bine prin locuri in care nu se intampla nimic, dar care, vazute in ajun din fuga masinii, pareau atat de promitatoare…

3 comentarii:

  1. ce text descurajant..... cu atat mai descuranjant cu cat senzatiile si gandurile transmise le-am trait pe propria piele.... dar nu atat de descurajant incat sa renunt la a repeta experienta.... cu prima ocazie si cu gandul la acel cadru perfect...

    RăspundețiȘtergere
  2. Descurajant de-a dreptul! Mai ales daca mai pui si ca acel 'cadru perfect' e o himera, chiar nu exista!
    Dar imaginea lui Cornel este foarte buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. Descurajarea trebuie compensata cu o incurajare. Multumesc, Dane, esti mult prea dragut.

    RăspundețiȘtergere

Nu se accepta mesaje anonime. Va rugam sa va inregistrati ca utilizator google sau sa va semnati comentariul.